Prima atestare documentară a satului Gavojdia datează din 1363.

În unele documente ungurești Gavojdia apare sub denumirea de Cuvejdul de Jos si de Sus, între anii 1514 – 1516 apare cu numele de Gavojdioara. Are în administrare localitățile: Lugojel, Jena, Sălbăgel și centrul– Gavojdia.

Comuna Gavojdia, cu satul Gavojdia ca resedință a comunei, se află așezată în partea de sud – est a judetului Timiș și face hotar cu judetul Caraș-Severin, fiind la distanța de 12 km. de municipiul Lugoj, dealungul șoselei si căii ferate Timisoara – Bucuresti. Ca asezare pe glob se afla pe urmatoarele coordonate : meridianul 22 grade longitudine estica si paralela 45,7 grade ca latitudine nordica.

La poalele acestor dealuri, la mică distanță se află valea râului Timiș, cu lunca sa lată de cca. 1 – 2 km. Până la localitatea Gavojdia vatra satului are o altitudine de 20 – 30 m. în formă vălurată de deal cu denumirile locale de: dealul de lângă Caragea, dealul de lângă Buca, dealul de lângă Vasii, Blidariu si dealul de la Trându.

Comuna are o cultură și tradiție însemnate, care înglobează obiceiuri din timpuri foarte îndepărtate. Acestea sunt puse în practică în special cu ocazia marilor sărbători creștine.

La muzeul „Banatul” există chiar un coif vechi de 2000 de ani, iar cele câteva monumente istorice sunt o altă mărturie a valorii culturale locale.

Populația manifestă deschidere spre ideea de agroturism, fiind dornici să-și prezinte localitatea celor interesați să o cunoască.

În 4 februarie 1536, are loc procesul dintre nobilul Andrei de Bizere și locuitorii Lugojului, pentru stăpânirea asupra satului Găvojdia și împrejurimi. Acest proces a continuat și în anii următori, din moment ce în 1657, nu era încă delimitat hotarul dintre cele două așezări.

Sursa: wikipedia

Personalități locale:

Petru Macskásy

Lugojelul a fost dintotdeauna un sat românesc. Primele date asupra lui provin din epoca stăpânirii turcești a Banatului. El datează din jurul anului 1600. Numele de esență românească s-a păstrat de-a lungul timpului. A făcut parte din districtul Lugojului și de județul Severin.

Satul a aparținut lui Petru Macskásy, care, în urma păcii de la Karlovitz de la 1701, a fost nevoit să-l preea turcilor. După ce Banatul a fost recucerite de austrieci în 1717, conscripția din același an îl amintea ca sat cu 62 de case, în districtul Caransebeșului.

Aurel Anton

A absolvit Facultatea de Electrotehnică din Timișoara în anul 1954. Pasiunea vieții sale a fost șahul, sport cu care a obținut o seamă de premii. Între anii 1948 – 1950 obține cele mai multe rezultate dintre participanții la simultanele susținute de către fostul campion al țării, Ștefan Erdelz. Este declarat campion al tuturor școlilor din Reșița în anul 1950 când i s-a acordat și categoria I.

A debutat la dezlegări de probleme de șah în anul 1958, la un concurs organizat la Timișoara, ocupând locul doi. A participat la “Spartachiada Tineretului” în anul 1958, ocupând locul 2 pe regiunea Banat.

Debutează la șahul prin corespondență în anul 1959 la un concurs cu deschideri obligatorii la care va ocupa locul I. Participă în perioada anilor 1960 – 1963 la prima ediție a campionatului național unde câștigă toate fazele preliminare precum și finala, devenind primul campion al României la șah prin corespondență. A ocupat locul 3 la Finala Campionatului European, încheiată în anul 1970, iar în anul 1976 devine primul român campion european.

Primește titlul de Maestru al Sportului în 1976 și de Maestru Internațional în 1980. În perioada anilor ’80 s-a numărat printre primii 4 jucători de șah ai lumii. A fost selecționat în echipa națională de șah, unde, în decursul anilor, a susținut 20 de partide amicale fără înfrângere (15 victorii și 5 remize).